|
Actualizat 11 mai 2022
|
Cer iertare eventualilor cititori rătăciţi prin colţul ăsta de lume internetică, dar un firesc orgoliu (inofensiv, trebuie să recunoaşteţi) m-a făcut să tresar la următorul fragment din interviul acordat de Nicolae Manolescu Ioanei Revnic în revista „Familia”, nr. 10 din 2008 : „Cred că abia acum audienţa criticului a ajuns acolo unde îi este locul. Pe vremea noastră era supralicitată, căci nu aveam ce căuta noi cronicarii literari în postura de lideri de opinie politică. Astăzi cine este deştept şi scrie bine se face auzit. Exemplul care îmi vine acum în minte este cel al lui Dan C. Mihăilescu, care e, probabil, cel mai bun cronicar literar contemporan. A găsit o formulă în care amestecă aprecierile critice de valoare cu publicitatea, ceea ce acum, când totul e comercial, dă bine. Situează opera în context, nu uită să spună cine este autorul, de unde vine, ce a mai scris, ce studii are etc. Vorbeşte cu un haz şi o inteligenţă remarcabile despre tot felul de cărţi – unele relativ facile, altele extrem de complicate – pe care le prezintă de le înţelege toată lumea. Dacă mâine aş relua cronica literară, aş face ca Dan C. Mihăilescu, nu cum o făceam eu însumi dăunăzi”. Spuneţi şi dvs. : care scriitor, dar, mai ales, ce critic literar îşi putea refuza răsfăţul acestui citat pe saitul personal ?
(Din Bucuresti, dezghetul, Mirel Bran, pag. 162, Ed. Humanitas, 2006. Fotografia - idem) "Eu sunt tot ce poate fi mai necronicar literar, mai non-Manolescu, adica sunt eseist, moralist, digresiv, logoreic, asociativ. Imi place sa fac si spectacolul meu, adica sa folosesc de multe ori textul ca pretext pentru giumbuslucurile mele. Deci natura mea este efectiv una de literat. De poet, cum am si fost pana la 24-25 de ani si din cauza asta modelul meu principal, marea energie lirica prin care am fost matritat este Ioan Alexandru. (...) ("De la bocetul Inorogului la Daniel Turcea...", Dan. C. Mihailescu, in dialog cu Marius Vasileanu, în Adevarul literar & artistic, 17 iunie 2006)
<<Memoria mea afectiva se limiteaza la jubilatii senzoriale, drept care imediat dupa soba, ca edenic substitut placentar, as plasa mirosul reavan al rufelor uscate la ger, pe sarma, in curte, pocnind de ghiata si dezvaluind o aroma de teribila prospetime. Imediat urmeaza miresmele ploilor de vara si atractia mersului cu talpile goale prin nisipul incalzit de langa rigola>> - Mai multe nostalgii, o singura melancolie, pg.44
<<Fatalmente duplicitara, obligata la acomodari si compromisuri menite a asigura stabilitatea institutionala, a trait toata viata intre sfasierea personala si jertfirea de sine, etalandu-si voalat credinta de catacombara, imbiband cu evlavie si iubire crestina tot ceea ce tinea de lumea artelor si ideilor>> - Ratacind intre "Doamna Zoe" si "Maica Benedicta" - pg.53
<<Dupa induiosatoarea contemplare a bataturilor din palma, urmare a orelor de sapat pentru usturoi, ne putem delecta cu astfel de scene antologice: "Nepoatei lui Costica ii soptesc la ureche, dulci intepatoare. Ma urmeaza, pe sest , acasa. Nu-i urata, canta pe la nunti. Plecand inspre zori, ma asigura: Data viitoare imi pun chiloti mai frumosi. Afara gerul Bobotezii.>> - Cultura, natura, bautura, totul fara ura - pg.152
<<Daca ne imaginam spatiul editorial pierdut odata cu disparitia suplimentului Alfa si Omega si a revistei Idei in dialog, infiintata de H.-R. Patapievici, rezulta un teritoriu cat se poate de generos, pe care n-ar lipsi decat un pod intre malul eclezial si cel cultural>> - Cult si cultura. Pentru o noua serie "Alfa si Omega" - pg.123
<<La Universitatea Yale in 2016 s-a stabilit ca persoanele care citesc macar 4 ore pe saptamana traiesc in medie cu 2 ani mai mult decat cele care nu citesc>> - Pentru toti cei care nu se lasa de citit - pg. 115
„Noi căzând, Dumnezeu ne-a pedepsit cu îngăduinţa şi mila lui infinite. Ne-a lăsat porţi către înapoi. Depindea numai de noi sa ştim să le deschidem. Nu ne-a ridicat punţile, nu ne-a trântit în veci porţile Paradisului în nas. Ne-a lăsat simţurile, raze de splendoare pe care să ne putem căţăra. Când, în viaţa noastră sublunară, întâlnim strălucirea frumuseţii, amintirea lumii din care am căzut se trezeşte în noi. E o boare, o adiere, e o ameţeală, alteori e un rapt. Simţurile, aceleaşi care ne pun în contact cu lumea trecătorului şi a părelniciei, tot ele, când descoperim frumosul, ne transportă înapoi. Ele ne aduc în minte, sub forma unor tresăriri fulgurante, spectacolul Fiinţei pure pe care n-am ştiut să-l contemplăm până la capăt.“ (Gabriel LIICEANU) „Potrivit cărui simţ vă rotiţi cu predilecţie făptura? Care dintre cele cinci (sau poate al şaselea?) vă defineşte mai apăsat şi mai autentic realitatea, aşteptările, opţiunile? Ordinea dumneavoastră lăuntrică pune tot văzul pe locul suprem, urmat de auz, miros, gust şi tactil, aşa cum ne-a obişnuit tradiţia? Cu ce simţ operează, pentru fiecare, aducerile-aminte? Acceptaţi un cutreier prin labirintul memoriei senzoriale, evocând cele mai intense, mai răvăşitoare, iniţiatice, înduioşătoare sau provocatoare senzaţii din copilărie, adolescenţă, maturitate? Ce pondere credeţi că au simţurile în manifestările profesionale ale vocaţiei dumneavoastră? Iată numai câteva întrebări menite să contureze perspectiva dintru care am gândit cartea de faţă.“ (Dan C. MIHĂILESCU)
CUPRINS: De la el am invatat libertatea, trairea pe verticala - pag 7; "Fa-ma, Doamne, copita unui cal" - pag 11; Vama vamilor pustiei - pag 31; "Trebuie sa devii altceva din temelii, sa accepti crucea, sa pierzi totul ori sa te lasi" - pag 41; "Sufletele noastre, in fiecare zi si noapte gemene, strabat vazduhurile" - pag 53; Cand Ion se face Ioan, poezia devine euharistie - pag 67; Unde chiar generalul Iulian Vlad trebuie sa intre in scena - pag 79; Si acum ce-i de facut? - pag 93; Hatisurile ultimului deceniu - pag 101; Note - pag 111.
CUPRINS: Cuvant inainte de Dan C. Mihailescu - pag 7; Hazul mare e ca ajung sa divagheze despre rabdare si virtutile ei tocmai doi nerabdatori sadea - pag 21; "O vreme este sa azvarli pietre si o vreme sa strangi pietre" - pag 33; De harul ascultarii depinde ce vei face din viata ta - pag 47; Abecedarele senzualitatii - pag 60; Viata ce-i, daca in griji ne irosim, si n-avem timp sa stam si sa privim?" - pag 77; O zi din viata - pag 86; Muica sa va-ngaduiti pag 97; Rabdarea parinteasca - pag 113; Despre rabdarea de a asculta si despre importanta tacerii - 122; Modest elogiu al rabdarii - 140.
CUPRINS: Plecăciune subiectului...pag.1; Regina Maria, fiinta superlativului absolut...pag.15; Maruca de sarbatori (Maria Cantacuzino-Enescu)...pag.43; Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut (Zoe Cămărăsescu)...pag.57; Impliniti si înfrânti (Cella Delavrancea)...pag.77; Triumful resemnarii (Alice Voinescu)...pag.89; Abecedar pentru Cartea ratărilor (Jeni Acterian)...pag.109; Puterea de nebiruit a familiei (Pia si Cornelia Pillat)...pag.123; Timpul ce ni s-a luat (Annie Bentoiu) ...pag.135; Scrisoarea ca jurnal anestezic (Ecaterina Bălăceanu-Lovinescu)...pag.155; O treime a feminitătii torturate: Lena Constante, Adriana Georgescu, Oana Orlea...pag.169; Anita Nandris, o viată ca o cruce...pag.185.
"...Dumnezeu să-ţi facă ţie parte de vremuri mai " Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; bune la bătrâneţe. Noi am început cu veselie şi e numai nefăcut incă; nu e pân-acuma dospit sfârşim cu mâhnire." I.L.C. cumsecade." I.L.C.
C U P R I N S: Un veac de posteritate /7; Dracul gol si dracul scris /25; "...Extrema nesocotire sub apărarea căreia am îmbătrânit..." Cheia unui destin /43; Mimetism si egofilie în febra epistolară /71; "Sunt nebun de amor, sufăr peste poate, parcă sunt turbat" /97; Un histrion mizantrop, cu "stiinta fericirii" /107; Berlin: îmbătrânirea ca voluptate si eliberarea ca năpastă /121; Sentente, momente, încruntări... Si iar plăceri /147
"De cand sunt 'Omul care aduce cartea', am fost intrebat in repetate randuri si in cele mai variate contexte, <<care sunt cartile de capatai ale unui om adevarat>>, ba chiar somat sa dau zece, douazeci de titluri formatoare. Ce-ar fi mi-am zis, sa aduman zece, douazeci de personalitati culturale din Romania de azi - fiecare fiind, in domeniul sau, o energie benefic-iradianta, de mult recunoscuta public - care sa-si marturiseasca revelatiile citirii fermecator terapeutice?" (Dan C. Mihailescu, Editor) Nota: cititi si un interviu in pagina "Interviuri"
"Eseurile de aici au sens numai in masura in care emotia din care s-au nascut persista in ele. Tristetea filozofilor este ca, preocupati cum sunt de sensuri logice, sunt incapabili sa emane fluizi emotivi. Iar scrisul care nu provoaca ecouri recurente in mintea cititorului e inutil. Am ales in acest volum acele eseuri pe care le-am resimtit ca fiind purtatoare de conditie afectiva, adica de ecouri recurente" (Sorin Lavric)
C
u p
r i n
s Despre
Cioran in casa lui Noica / 7 Corespondenta:
manie sau fobie? / 27 Umanul
ca atractie morbida / 44 Eul
din Caiete si “blestemul” ereditar /55 Eul
din scrisori / 62 Romania
ca ecorseu / 78 Confesiune
si feminitate / 91 Aforistica
si coregrafia epistolara / 97 “O
dragoste morbida pentru viata” /113 Armel
Guerne, omul-epilog / 135
C u p r i n s Intrarea dinspre gradina / 5 Ce
frumoasa amagire / 16 Sublimul de pământ / 23 O familie
cu multe sertare / 26 Digresiune
cu Zarifopol / 29 O
suita de palme / 34 Intre
dejism si ceausism / 40 Frumusetea
celor jenante / 45 Vom
incepe cu sfarsitul / 49 In miezul
omului / 54 Rece si
fierbinte / 57 “Fara
energie, fara viitor” / 60 “S-ar
incepe si norocul meu” / 64 Veronica,
Mihai si cuplurile caragialiene / 69 Capra
Caragiale, spanga si romanul geloziei / 74 Inca o
amanare / 79 Victimele
antipatiei maioresciene / 82 Adevarurile
Tiei Serbanescu / 84 Roluri,
retorici, contexte / 85 Omenesc…
si romanesc / 90 Eul iesind din sine / 23 Idei cu patima /108 “Eu nu sper niciodata ceva…” / 116 Retorici potrivite / 123
Mostre / 138 Eu nu sunt facut pentru nici o femee, nici o femee nu e facuta pentru mine…” /145
Intre alintul de-o clipa si declaratiile definitive / 152
Patima geloziei. Jocul disculparilor cu imputarile / 160 Morala fabulei / 166
Dezvelirea bustului lui Mircea ELIADE, autor Vasile GORDUZ, a avut loc la 28 martie 2009, în părculeţul din Strada Mântuleasa, din vecinătatea Bisericii Mântuleasa, prin grija Primariei Sectorului 2, Bucureşti.
In
primavara lui 2003, cand Horia-Roman Patapievici, care pregatea aparitia
revistei Idei in dialog, mi-a cerut prieteneste colaborarea, dracusorul
jucaus din firea cronicarului literar m-a provocat la un joc. Inchipuie-ti, mi-a
soptit dumnealui, ca vei tine pana la sfarsitul vietii un soi de jurnal cu
intamplari din viata breslei scriitoricesti, cu idei, carti, mentalitati si
polemici, cu placeri si orori, cu barfe, ofuri, invidii, pledoarii pro si
contra, cu destula furie, dar si nesmintita iubire pentru Pagina innegrita de
pacatele, virtutile si talentele noastre.
“Am
propus o Românie prin cateva tipuri feminine deopotriva extraordinare, fiecare
in felul, masura si splendoarea proprie, dar si reptrezentative pentru
“genomul” romanitatii in ansamblu. De-o parte, asadar, Regina Maria, principesa Martha Bibescu, printesa Maria Cantacuzino-Enescu – feminitatea labirintica, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergura continentala si etajari politice cu multiple strategii, naturi umane pe cat de hipersenzual-hedoniste, pe atata de ferm dedicate idealurilor nationale si, in sens larg, umanitare.
De
cealalta parte, in a doua hemisfera, tulburator complementara, Elisabeta
Rizea si Aniţa Nandriş-Cudla – marturii amutitoare de
putere trupeasca si maretie sufleteasca, povestind la fel de convingator
infernul, pe cat de atasant ne prezentasera cele dinainte fragmentele unor
destine paradisiace. Iar
la mijloc, in purgatoriu, la “vama sangelui alb”, intelectual, Alice
Voinescu, figura suferintei spirituale prin cazne fizice, facand insa, prin
forta religiozitatii, o incredibila alchimie a esecului intru inaltare morala”
"Volumul
[III] are calitatea de excelenţă dintotdeauna a
lui Dan C. Mihăilescu, un critic foarte viu, dilematic, mereu în vervă,
excelent stilist, foarte bun cititor contextual al unor cărţi nu o dată
stufoase, dificile, şi excelent diagnostician, capabil de a situa o carte
în evoluţia diacronică a literaturii române.
"Dedicat eseului cultural si sociopolitic, volumul al III-lea din Literatura romana in postceausism cuprinde toate palierele polemicilor ideologice, miscarile de idei si atitudinile estetico-filosofice ale unui peisaj obsedat de identitatea nationala, de sincronizarea cu Occidentul, de modernizare, re-canonizare, detabuizare, revizuire, revalorizare etc. De la debutul fulminant al lui H.-R. Patapievici pina la cel mai recent eseist aparut in 2006, trecind prin campaniile pro sau anti Noica, Eliade, Cioran, prin "stigmatul romanesc" la Sorin Antohi si multi altii, prin reticentele la psihanaliza, lipsa de proiect spiritual national sau nesfirsita suita interogativa ce insoteste dilema traditionalism-modernitate, cartea are in esenta un singur, obsedant, coplesitor personaj: Romania, cu complexele ei delirante, generatoare deopotriva de extaz si exasperare, de lehamite sau nadejdi euforice.
Cuprins:
La lansarea cartii, Bookfest, Joi, 07 iunie 2007
" (...) Viata literara II e, in primul rind, un jurnal al jurnalelor, o fatala consemnare a "spumei zilelor" dintr-un an repetitiv si previzibil in scandaluri reincalzite, dispute fara substanta, dialog al surzilor. Dan C. Mihailescu, brevetatorul scriitorincului, il numeste "un an prehensibil", asemanindu-l cu cozile prehensibile prin care se atirna maimutele in padurile tropicale: <<Cam asa am trecut si noi prin anul 2006. In acelasi cult al improvizatiei, al lucrului la plesneala, al proiectelor incropite pe coltul mesei, intr-o fericire a nesigurantei... deambulind trimbulinzi cu sfinta inconstienta intre europenitate, americanitate si slavofilia abia mascata, tot mai experti in furatul propriei caciuli>>. (...) Cei mai multi dintre noi am si uitat focurile de paie ale anului trecut: scandalul cu punerea in scena a Evanghelistilor Alinei Mungiu, 'barometrul' de consum cultural, care ne-a socat stilistic, lipsa de fair play a lui Andrei Serban la cronica teatrala a Magdalenei Boiangiu. Reluate, asa, cu incetinitorul si cu toate partile de fata, le vizionam aproape expiratoriu. Lucrurile par astfel a se aseza, desi numai 'asezat' nu e scrisul lui Dan C. Mihailescu. Paradox (Simona
Sora, Anul cozilor de maimuta, rubrica puzzlecturi,
Dilema Veche, nr. 161, 9-15 martie 2007)
"Aproape
orice carte semnată de Dan C. Mihăilescu - proaspăt pritocită
sau reeditată în colecţii elegante - devine, cât ai clipi, un
eveniment literar. Iată o afirmaţie pe care o fac cu convingerea, dar
şi cu mica insatisfacţie a lipsei de paternitate, care pot rezulta din
enunţarea unor evidenţe. Cu fastul admiraţiei neprefăcute
şi cu regretul, totuşi, de a nu spune mare lucru. E limpede, aşadar,
că volumul al doilea din Viaţă literară (reunind articolele
publicate în revista Idei în dialog de-a lungul anului 2006) nu are cum să
iasă din schemă. Textele de aici, spumoase, rafinate, actuale şi
mai întotdeauna polemice, se savurează deopotrivă pe hârtie de ziar,
pe pagina de internet sau între coperte broşate. În această ordine
şi fără a sări vreuna din etape. Aşa ar putea începe o
cronică onestă, corectă, dar lipsită de angajamentul total
pe care autorul Perspectivelor eminesciene îl oferă şi - cu asupra de
măsură - îl merită. Cum altfel? Fie că se aduce în discuţie arta de portretist a lui Dan C., fie că se pune problema vocaţiei de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert de Niro, din toate aceste note marginale aflăm de fapt esenţialul despre recenzenţi. Citiţi şi îmi veţi da dreptate. Nobleţea obligă cât obligă, însă Dan C. o face şi mai abitir. Ceea ce ia contact cu cărţile lui se preschimbă imediat în critică literară. La persoana întâi, înainte de orice. Şi, abia în subsidiar, la a doua & a treia. Nu cunosc un alt autor care să ţină atât de bine frâiele intimităţii intelectuale şi ale inconştientului celorlalţi. Iar această forţare a sincerităţii se numeşte, la rigoare şi în procente variabile, tot critică literară. (...) (Din
Intampinarea criticului, de Cosmin Ciotlos in Romania Literara,
nr. 5, 9 feb 2007)
"Iată câteva versuri, s-ar putea spune: „O utopie: solidaritatea intelectuală la români/Vremea gândirii pozitive/Tristeţile românului francofil/ Care fundamentalism?!/Febrele provocării şi fabrica de adversari/Sighetul, o bună umilinţă/A şti, a înţelege, a ierta/«Să ne prăbuşim creând»/O moarte şi mai multe învieri/Bombăneli, atacuri, înduioşări/Maruca, de sărbători...". Nu este o poezie însă, ci sunt titlurile capitolelor din "Viaţa literară" (vol. II, Editura Fundaţiei PRO), semnate de criticul, istoricul literar şi omul de televiziune Dan C. Mihăilescu (…) Temele abordate sunt năucitor de diverse, alcătuind, pe scurt, un jurnal la zi al vieţii culturale româneşti din întreg anul 2006 (…) Umorul şi melancoliile sale fac deliciul unei lecturi la fel de surprinzătoare precum un bun roman de aventuri". (Marius
Vasileanu in Adevarul, 6 feb 2007)
|
|